nu îmi pot umple pumnii cu pământ în fiecare duminică
e ca și cum aș avea
inima de ceară
niciodată aprinsă la căpătâiul vieții

pumnii se revoltă îmi urlă bezmeticii
strânge și tu un bărbat o iluzie un ou
să faci trei vieți pătrate
să lași păsările-ochi deschise atunci când
diminețile se rostogolesc haotic peste Dumnezeu

bărbatul acesta nu este om a crescut lup
iluzia aceasta nu este respirabilă mor odată cu ea
oul acesta are doar alb și-un vinețiu de piatră

de aceea în fiecare duminică pumnii mei ating pământul
ca pentru ultima oară
aștept să încolțească în ei iarba lumii