Văd eu pentru tine
cum îți licăre sufletul
pe o cărare șerpuită
ce da să treacă
puntea Duminicii -
zice Silful unduitor
din soarele Cuvîntului.
Nu-ti fie teamă
de furia piscurilor
prismatice
ale munților
care vin să zămislească
popoare de ibiși.
Străbate-le frumusețtea
sălbatică
cînd ating gurile
ploilor înnoitoare.
Deschide-le răsunetul
peșterii orbitoare
săpată de vînturi
unde învață suferința
ultima mărturie
a pămîntului.
O, fiule
așteaptă să primești
aripile depărtărilor
curcubeului lunar
de la prăvălirile înălțimii.