Miezul rotund al trupului meu
Se prelinge din când in când peste tot ce sunt.
Și-așa, pătat, mă răsfrâng in gând
Și-mi cad pradă zgomotos, cugetând,
Imi propun: mâine să fiu doar un fulg!
Mâine alerg miezul rotund și-l strivesc de pământ
Apoi mă-ntind.
Și obosit, de piatra cea mai colturoasă
Mă scufund.
Innoptez așa, dezgropând la loc pământul.
Penumbra-mi face miezul plăpând
Și-l adulmec, mă satur privind.
De-atâta liniște, se scurge departe
Și-l imaginez lung și fecund.