cuiburi adânci au cerul prins în coajă
sau amintirea e-un hematom țesut
umorile s-au închegat limfatic
în primăveri ce încă n-au durut

deschid ferestrele de ger mi-e sete
vulcani de gheață apropii de sărut
tocându-se tăcerilor tectonice lumina
măsoară ludicul în semne petrecut

mă leg cu venele de rădăcini astrale
sau încolțesc spre iad cartofi de os
cu inima-și rujează moartea sila
prostituatelor din raiul făt-frumos