Þi-ai uitat pe fereastră
Șiragul verde din zmaralde.
Nici-o pagubă! mi-am zis zâmbind;
Oricum, nu îmi plăcea cum îți vine.
La ochii tăi albaștri
Altceva ți s-ar fi potrivit.
Până să mă trezesc mai bine,
Mi te-am împodobit în gând;
La piept cu un pârâu din perle albe
Sub un mantou din muselină.
Ei da, așa te vreau! mi-am zis
Și geamul paravanului la duș
S-a aburit ca un hublou în ger.
Când am deschis iar ochii,
Luceau pe jos învăluite-n spume,
Lănțicul tău din aur de la gleznă
Și un cercel cu ochi de ametist.

Dan David, Los Angeles, 08-24-2005.