Iată făgașul, iată și izvorul
Rostogolit sub malurile supte,
Iată și munții gata să se-nfrupe
Din râvna pietrei sângerând piciorul.

Iată scânteia printre vreascuri rupte
Din rariștea ce-a străjuit ponorul
Și primăvara ce și-a-ntins covorul
Să calci solemn prigoanele abrupte.

Veghez la tot și te privesc în toate,
Prin jocul toamnei, ruginiu inel.
În palma ta lumina geamăt scoate

Tânjind să-nvingă umbra fără țel.
Doar inima ce-n piept cu trudă bate
Trăiește clipa tainelor la fel.


13 martie 2005