Alerg, nălucă în alb, printre frunze,
iar brazii în verde veșmânt mi se pleacă.
Lumina albastr-a lunii-o să facă
să-mi crescă iubire în păr și pe buze.

Aud naiul magic, descântec în noapte...
E regele Pan, cel ce cântă-n ostroave.
M-aplec să mă curăț de frunze bolnave
și-n taină mă-nvălui cu miere și lapte.

Festin îngeresc îți dărui sub lună,
te chem și te-alung cu brațe de vânt,
te sorb și te-așez înapoi pe pământ ...
Sunt alba nălucă pe vise stăpână.