S-a rupt coloana vertebrală
A noii epoci de îngeri prăbușiți,
Gunoiul dintre unghii arde
A celor de gândire murdăriți.
Probabil ziua plouă, nu îmi pasă;
Străjer la porți de sârmă eu privesc,
Sistem plăcut, placat cu zeamă
Se-aruncă-n gol în susul abrupt.
Pe buze zahărul din sânge-l simt
Și sorb și-nghit otrăvuri demachiate,
Șoptesc apoi sonete deșuchiate
Celor ce încă se simt prinți.

Să fiu nebun pe panglica subțire
Ce troznituri subțiri ea inventează
Și vrea să țipe prin uscatul grai
Balada unui greier copt.