Amurguri roșii,
Geana melancoliei îmi apleacă,
Chemând seninul nopții în ajutor,
Și peste poarta bolții înstelată,
Privesc iubirea mea,
Înger călător-rătăcitor.

Fântâna dragostei
În depărtări ascunsă,
Păzită de zmei cu săbii de argint,
Mă cheamă să o curăț
De pânze de păianjeni,
Și apa la lumină să-i aduc.

Căci au trecut mulți ani,
De când căldarea aurie,
Apă din fântâna dragostei,
Nu a mai scos,
Și mie atât de sete,
Și foame de iubire,
Fără nici o speranță
De mai bine în viitor.

Și de-am să am să mor de sete,
Cu gândul la apa fermecată,
Ascunsă în zări îndepărtate,
Râvnită în amurguri roșii pastelate,
Sau visată,
Să ai tu cititorule noroc de fericire,
Niciodată alterată.

18 –04 - 2005