Amiază lină de câmpie
Șoptește Dunărea în cursul ei
Pe malul apei câțiva derbedei
Azvârlă pietre-n fața ei
Lucie.

Văluresc din plete înspre maluri
Mă scurg cu totu-nspre lucrire
Gruia intră-n apă peste fire
Un lup măreț cu frica în simțire
Valuri !

Apropiați suntem si înotăm câinește
Din ochii mei îndemnuri trec în el
Hai Gruie! Măi Gruiosule cățel!
Inoată bestia, dar sufletul scâncel,
Scâncește!

Dau din coate, mă sucesc pe spate
Gruia peste ape stă cu nasul
Dă din labe ca să tină pasul
Plonjează-n amintire, fiindcă ceasul
Astăzi l-a chemat cu brasul
Să înoate...

Din ciclul "De vorba cu umbrele"