Stau în gară
Și nu mai știu
Dacă aștept sau
Petrec pe cineva.
Nu-mi dau seama…
Și nu-mi mai vine-a
Plînge ca deobicei
Că arde-n foc și pară
Speranța mea…
Privesc în jur și văd
Multă lume – statui de ghips
Sunt triști, grăbiți, și
Totuși nemișcați…
Și ploaia cade-n jos
bacovian…
Eu stau în gară
fără nici un sens…
nici că mă mișc. Aștept –
petrec….
Nici pîn-acum
eu nu am înțeles…