în depărtare se vedeau oamenii albaștri ce tindeau să
dobîndească și ei focul le-ar fi putut încălzi
inimile ziceau ca niște stînci de piatră oamenii albaștri
mergeau cu statuile lor în spate aruncînd
cuțitele în sus „Imbecililor, încetați, ați putea omorî vreun înger!”
și ei mă înjurau oprindu-se fiecare pe la casele lor
la fel de albastre așteptînd
ca îngerii doborîți să iasă din statuile din piatră
ce le purtau în inimi și să le aprindă focul