în pistilul florii de cireș te-am găsit
și te scuturam ca să-ți revii „privește-mă îți strigam
în ureche privește-mă în ce hal am ajuns
fără tine” dar tu nu mă auzeai „trezește-te canalie și
privește-mă în ochii mei triști cum au plîns pînă acum
cînd te-am găsit” erai sleită de puteri dar în ciuda
faptului ăsta nu încetai să-mi zîmbești ironic
„așa deci îți bați joc de mine îți urlam în ureche
îți bați joc de mine lepădăturo uite acum ce-ți fac”
și te loveam peste solzii sufletului pînă cînd
îți pierdeai răsuflarea „acum privește-mă bestio în
ochii iștia aneantizați care nu te vor mai vedea niciodată
și spune-mi ce simți!”