|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Renaștere Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 1975
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-11 | [Acest text ar trebui citit în espanol] | La roca se quiebra. Se deshace lenta, muy lentamente, cuando llega el rugido del mar, los perdigones de un cartucho, la presa, el asedio. Las roca se levanta como las cicatrices de una montaña, mientras nieva. Puede ser un muro, lo cavado, la defensa, un axioma. La roca parece inmóvil, muda, sin término. Parece un templo, una estela, la memoria. La roca, sin embargo, cuando llueve no crece, como los corales se parte, se oscurece como las algas, desparece como el rocío, como el amor, en unas pocas horas de sol, la roca. © Rada, Montevideo, 10/2/06, Uruguay.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate