O lampă spartă... un felinar!
Ce rupe lanțul de lumină...
Și-un zâmbet hâtru, de făurar
Ce desfășoară o bobină!

Turnu-ți se scaldă în ceața grea...
Cam ca o vrabie, în praful țărână!
Te crezi apărată, ... dar viața 'ți-e grea
În fildeșul ca o cunună...

Mai las-să cadă înc-un cot de lumină
Pe drumul ce duce chiar la turnul tău.
Cavaleri zănateci, ce nu știu de vină
Grele bombarde împing, prin glodul cel rău.

Cu fierul giulelei, fildeșul vor zdrobi...
Cu fierul mănușii, iți vor smulge un strigăt!
Sub copite vor trece tot ce vei simții...
Din cornul de luptă slobozind câte-un muget!

Oftez! Schimb o lampă și aprind felinarul.
De-acum văd piciorul turnului tău!
Smulg mărăcinii, îmi înnec amarul...
Se-aud cavalerii... și tunul cel rău!