Tangoul cristalin, fragil și static
ți-am dăruit purtându-l înghețat!

Ce ritm tulburător și enigmatic
pe strune de auz am incrustat!

Ce sacră armonie mă încearcă
în noaptea adormită, de mai scriu!

Ce limpede lumina e, de parcă
ești înger, hai acum mă ia de brâu

Și… fă-mă dans odată într-o viață
mă strânge, mă apleacă și pe veci

Subție-mă întinde – fir de ață –
tu ac fiind prin tine să mă treci!

Dansez și scriu în vis, 5 dimineață
abia mă țin de brațul tău, dispari…

Zăresc prin geam rotindu-se în ceață
o umbră c-un tangou de zile mari:

Tam tam ta-ra, ta-ri-ra
ra-ru-ram, tam ta-ra...