Magister ludi m-a condus până la marginea pasarelei
Se vedea orizontul, și în el pluteau trenuri,
Se auzea ceasul catedralei anunțând schimbul de noapte
La fabrica de trinitrotoluenetilmetametan,
Se vedeau tramvaiele, ca berbecii, izbind unele într-altele, roșii de sânge,
Se vedeau bicicliștii cu faruri aprinse, purtând semnul păcii și al războiului
Atunci Magister ludi mi-a arătat moartea, moartea înmiresmată
Ridicându-se ca un dirijabil luminiscent
Cu blana ca fosforul, lucind ca display-urile cu plasmă
Era înspăimântător de frumoasă și ne privea
Mângâia mielul ucis, îi lingea blana cruntă de sânge.
Acum poți pleca, spuse Magister ludi, acum poți pleca, mi-a zis.