M-am născut mormânt
și cresc groapă adâncă,
din palma mea, spațiul,
indulgențe mănâncă.

Se curbează și timpul
cum știe mai bine,
toiag ce sunt
sprijinind suspine.

La rându-mi morminte
nasc adâncind gropi,
nimicul de mine
dau de lucru la popi,

și las moașele, toate,
să devină șomere,
că mă nasc eu mormânt,
cu adâncă durere,

și mor nou născut
într-un pântec suav
și mă fac că trăiesc,
și mă fac că nu-i grav.