porțile tale tac
dar o fereastră deschisă
privește pe sub arcul de piatră

închid ochii mă rotesc în crinoline
până ce lumina plânsă din lămpile furate
se preschimbă-n cer
pășesc apoi prin lemnul ușilor
și-mi las mireasma de nuc și trandafir
prind fiecare zid în trupul meu
îl mângâi ușor cu brațele iederă
cresc pe fiecare piatră
pun pleoape verzi ferestrelor tale

în mine e primăvară iubitule
nu-ți fie teamă înmugurești
întreabă caișii