Albastrul n-a fost prima mea
culoare.
Albastrul n-a fost prima mea
neîmplinire.

Am trăit întâi într-o boală
sidefie,
într-o boabă de dor verde
între ierburi cât bradul.

Prima mea iubire n-a fost albastră
avea o transparența înaltă,
ca o mirare.

Trebuia să port mereu acea culoare?

Acum,
o vremelnică tăcere,
sau ceva mai profund.
Ocean gonit din epave.

Și poate că, blestemată de fioruri,
va trebui sa mă-ndoliez,
să-mi jelesc în ceruri vasale ploii
culorile tulburi.

Cineva îmi răsfiră părul,
îl vopsește absent
în șuvițe de zori.