LINIȘTE PIERDUTÃ.

Într-o zi geroasă,
Mi-am pierdut Liniștea din suflet.
Am plecat imediat, să o caut.
Am alergat, am căut-o peste tot.
Am obosit căutând-o.

Într-un târziu,
Obosit de alergare, am căzut...
Eram atât de obosit și apăsat.
Pierdusem Liniștea sufletului meu.
Din neglijență și nepăsare.

Am adormit,
Pe banca unui parc, pustiu.
Era gol, era rece, eram singur.
Neliniștea mă cuprinsese.
Eram distrus … visam.

În visul meu,
Am auzit o voce caldă.
Venea de peste veacuri,
Și parcă foarte cunoscută.
Visam că îmi vorbea.

Vrei Pacea?
Ia Pacea, Îți dau Pacea Mea!
Nu cum o dă lumea,
Până și în necazuri,
Vei fi liniștit.

Atunci...
am regăsit Liniștea … Pacea.