Voi răsădi blesteme în grădină
De-atâta rău ce-mi vine de demult.
N-o să le-ngrop să cred că mă alină,
Sau să-mi ascund al sângelui tumult.

Vreau doar să le așez ca grădinarul,
În ronduri large, lângă trandafiri,
Iar dacă-și vor rodi cumva amarul,
Să pot să le preschimb în amintiri.

Apoi le voi presa în foi de carte
Pentru târziu, chiar dacă n-oi mai fi.
Când alții le-or găsi vor fi deșarte,
Prea stinse prorociri spre-a se-mplini.