Ne injectăm cuvinte cu limba în ochii murați de noapte
în gură și în oasele din măcelăria trupurilor sorbite în cearceafuri
pernele îmi zboară prin firele de păr
răvășit de degetele tale ude
și totuși ne mințim ne amăgim...
tu tai ceapa pe balcon în ploaie
eu mă uit la meci și înjur
ce bună ar fi o casă de melc
eu să fiu un gândac tu o râmă
să te văd odată pe geneză
să speli cu mine rufele din suflet
eu să te pulverizez în nări
să ne găsim în baia de sânge comunală
de pe o lamă de cuțit
să mă transform în lacrimile tale
iar tu șervețel parfumat
să mă ștergi de pe pământ