Încerci cu degetul inima mea și vezi cum se strîng
cercurile în același punct suficient de încăpător,
pentru a-ți depozita ghetele de iarnă
și a călători spre dimineți

în care

ea nu scrijelește zidurile cu numele tău,
nu se plimbă îmbrăcată doar în pălăria violet
prin sufrageriile ploilor tale

ea te așteaptă acasă să povestească florii-soarelui
câte aripi ți-au crescut peste iarna asta
și câte pene are de ars pe înserat.