Doamne, ma intorc la tine
Ori de cate ori nu stiu
Sa-nteleg a lumii fire
Din imensul meu pustiu

Fara tine sunt o stanca
De vanturi si ploi lovita
Din prapastia adanca
Dintr-o vale parasita

De cate ori incerc s-ajung
Cu mintea mea iscoditoare
La stele seara in amurg
Ajung in sfintele altare

Doamne, poate e devreme
Sa-ntelegem rostul lumii
Cautand prin teoreme
Energiile luminii

Poate trebuie sa treaca
Veacuri multe peste vai
Ca sa stim macar o leaca
Din nestinsele-ti vapai

Pan-atunci da-ne taria
Sa putem merge-nainte
Sa simtim ce-i bucuria
Rugaciunii din cuvinte

Si mai vrem daca se poate
Doamne, scumpule parinte
Sa-ntelegem ca prin moarte
Vom ajunge in cuvinte

Mihail Buricea, Craiova