Se-afunda pamantul in ceata-uneori,
Si-atunci e mai greu sa mai canti, sa mai zbori…
Telurice umbre se-ntind peste zari,
Si pare ca lumea se-ascunde in mari.

Dar ochii tai mari se inalta spre cer,
Si cazi in genunchi cu un aer stingher…
Te-nchini si te rogi spre inaltul Divin
Cerand iarasi soare si cerul senin.

Si sufletu-ti mare, iti e ascultat,
Caci nourii negrii se-mprastie indat…
Iar inima-ti plina iarasi de pace
Se-alinta-n natura ce-n jurul tau, tace…

20 iunie 1997