cu mână de ucenic am împletit
bețiile
ai fi zis că am îmbrăcat o cămașă
cu urzeala tremurată
borangic pătruns de frig așa cred
că iubirile sunt pe lumea cealaltă

îmi iese inima pe nas
și pe gură
mut bisericile cum aÈ™ muta pe tabla
de șah
piesele
cele mai negre deghizate
în tură

esență de tunet lemnul nechează
pâlpâie
lampa
de frică moliile au căpătat guturai
toți jucătorii au
armuri de paie
numai regina
poartă sâmbetele urmelor de cai

încă
mai stau
drept în șa
zăbală a cerului liberă în goană
și îți simt buzele care mă sărută
când dorm
preschimbându-se
în scările sfântului din icoană