iar vine dragostea aceea mare cade ca o sărbătoare într-o zi proastă
iar când să mă aplec să beau apare mâna a treia albastră

va trage fluviul mai spre nord îngenunchiat voi râde sumbru
închis în propria minune și să vorbesc va fi să umblu

vai celui care nu mai speră căci nu e pregătit de moarte
eu fac victorie chiar clipa care nedrept mi se împarte

vai celui ce nu-și face funii mereu din propria privire
o, Doamne, fericit păianjen sunt eu în marea Ta neștire