crengile intră în cameră
mă cuprind de somn și mă arată soarelui
ca o nouă încercare de căință

simt în vene
furnicile cum se grăbesc

e atât de aglomerată fereastra camerei mele
încât lumina îmi violează umbrele
crengilor ce devin trup cu mine

inima un mușuroi
într-o tulpină-mi este

coboară legănându-și aripile
regina
semn că mai am o zi de trudă