Golgota aspră mă aruncă-n vale,
Cerșindu-mi neputința ca pe-un ban.
La fel cum buruienile prăvale,
Din roadele crescute într-un lan.

Mă-nalț din nou și iar pornesc pe cale,
Cu spor de grijă, drumul să îl țin.
Dar ca prin farmec, piedici infernale,
Mă trag în jos spre cel mai aspru chin.

Mă-ntreb de ce ? E doar o neputință ?
Sau drumul ce-am ales nu-i potrivit?
Înalț spre Domnul rugă și dorință,
Pornind înspre Golgotă întărit.