N-am țară. N-am masă. N-am pace sau dor.
N-am murmur de ape. N-am vise de mâine.
Mă-nalț cu privirea: n-am aripi de zbor...
Mi-e sete de apă... Mi-e foame de pâine...
Iar tu, ca un IUDÃ, îmi ții calea-ntr-una
și-ai vrea să îmi dai...
să-mi ceri poate-ai vrea...
În sângele meu se zbate furtuna,
să stinagă arșița din inima ta...
Eu sunt și nu sunt! Ai putea să-ntelegi
că dorul ce-l port nu are vre-o vină?
În gânduri ce porți
în vise intregi
și-n viața ta toată
sunt doar clandestină!