Viața se dă peste cap,
Mocnește și urlă spre mine,
Mă aduce cu fruntea spre cer
Și în apă cu totul mă ține.
Pustiu cu pustiu se adună,
La mine în camera goală
Resimt pretutindeni emoții,
Și toți le primesc și se înșeală.

Frumoasă e strofa cu patos,
Frumos e copilul cu lacrimi
Fumoase's și frunzele toamna,
Dar frigul le ia gingășia...

La noi e pământul aproape,
Dar cerul plutește departe,
Și fuge cu nori si cu stoluri,
Zăbavă ca să urci nu iți lasă...
O trecere e o speranță
Un vis ce iși așteapta concretul,
O lacrimă ce așteaptă sărutul,
O fată ce'și așteaptă iubitul...