Un pămpălău cotidian
fluierând hoinar pe străzile abrupte
- casc alunec mănânc și pic fără virgulă -
resturile se coagulează în acel loc sfânt
postul e țeapăn când reperele se adună
strălucitoare blonde cabrate

dimineața mercurul se ridică
în sticla ochiului obișnuit
tampon de minute
nimic nu poate fi mai rău

sare peste cumpănă și devine om
azi e mereu vineri (greața!)
oricare ar fi el

departe în cercul cu cercuri și cercuri și cercuri
o moarte caldă una stearpă și una mică

șoseaua se scurge în continuare
printre rândurile încâlcite îndesate
(invers invers invers invers)

de-ar fi așa ușor...