pentru că te-am dorit pînă dincolo de lacrimi
pentru că te-am așteptat ascunsă cînd moartea bătea disperată la ușă
într-o zi am auzit vocea

“oul să fie străpuns
inima să-i bată”

a fost dumnezeu

“războaiele să tacă
furtunile să se oprească
foametea să dispară
bolile să rămînă fără nume”

i-am răspuns eu

(cînd ajungi pe lume copila mea o să-ți povestesc cum așa s-a întîmplat)

pînă atunci nu știu dacă mă aude dumnezeu dar
alerg cu norii dintr-o parte în cealaltă a pămîntului
ca să pot opri seceta sau să pot opri apele
dacă plînge un copil azi în calea mea
îl hrănesc din bucata noastră
n-ai teamă
rup deseori din pielea mea ca să pot obloji cu ea rănile celor ce trec pe drumul meu


iar seara plîng pentru că nu pot să fac destul

pentru că țipătul tău aș vrea să-l întîmpin cu o altă lume