Și luăm lumina, dar uităm s-o dăm,
Chiar de ulciorul este plin de stele .
Sau, ne e teamă sa n-o bea în treacăt,
Un însetat de taine efemere.

Și suntem zei și poate neputință,
În unda strălucirii din adânc.
Dăm viața, pe o clipă fără nume,
Și ne-nchinăm la dorul de cuvânt.

Și de-am să fur o clipă veșniciei
Ca un tâlhar la margine de drum,
Tot teama mă va-ntoarce tremurând.
În dor de dor, peste dorința vie.