unei poete

*

închipuiește-ți
floarea de colț stă singură, albă, Levana
undeva pitită
stăpânește Muntele Carmel
e mic dar e al ei, numai al ei!


tu ai castele, munți, și te miri
de ce nu reusești să te cațeri
în gropițele din obraji.
unde gresești, te întrebi?
acolo unde pui verdictul,

tiparul pe chipul altuia, îți zic.

și dacă a plecat cine a plecat
din casa poeziei

ai avansat în tramvai, metro,
avion,
ai văzut vulturul
i-ai pipait măcar cuibul?