Ești suferința mea,
Calvarul meu
și totusi te iubesc,femeie!
Cu tot ce-i bun și rău al tău,
De nu-i iubire, atunci, ce e?
Râd când tu râzi și plâng cu tine,
De multe ori numai eu plâng:
Curg lacrimile-mi cristaline
Pe-a meu obraz.
O,suflet blând ce stai la pândă
să prinzi o boare
Din răsuflarea-i tremurată!
Te uiți la ea ca la un soare,
Pierdut ești, pentru viața toată.
E suferința ta,
Calvarul tau
Si totuși o iubești vezi bine,
Cu tot ce-i bun și rău al său,
Inima ta,îi aparține.