într-o doară mâna mea tresare
ca oprindu-se în vârf lângă zăpadă
în penița omului îmbulgărit
dumnezeu gândindu-va să cadă

de atunci alerg precum școlarii
să prind fluturii de nea în plasă
lumea râde că-s nebun dar eu
îi iubesc și zău că nu îmi pasă

și-au pornit înfrunzăriți zidirea
turnului de poezie fără grai
sunt frumoși dar sunt o herghelie
ce-o să pască iarna mucegai