Dacă sufletul ar putea zbura,
Pesemne că m-ar duce spre culmi nebănuite,
Din sori parcă desprinse
Pentru a-mi lumina pașii.

Dacă timpul ar uita
O clipă numai de noi,
Mă tem că de fericire
Aș putea să mă înăbuș.

Dacă visul de a fi
S-ar împleti cu gândul meu de iubire,
Am putea ca în viață
Să ne stingem mereu.

Vântul de ar lăcrima
Din negura sorții vremelnic,
În taină m-aș prelinge
De pe tronul de fum al dreptății.

Aș schimba la tine părerea de rău
Cu simțirea adâncă a plăcutei firi
Și aș vedea că ești la fel
Întotdeauna, oriunde, cândva...