Degeaba tai cu joagărul
fâșii înguste ale realității,
căci surpriza vine pe căi nebănuite,
ceasul așteaptă să fie lovit
cu un ciocan inventat de timp,
iar un capriciu aiurit, dă aviz singurătății.

Este o surpare de gânduri
și muzici venite din subteran.
Noroiul ce stagnează în jur
pare să strige: Ajunge!
Nu mai este loc de taifas,
timpul trece, acum apari cu părul sur.

Funcționează un sistem defect
în care eroarea jubilează feroce.
Valoare e șchioapă sau nu există
și se vede clar care este acest efect.
Suporți pe acești mușchetari prefăcuți,
degeaba te prefaci, viața ta e prea tristă.