Simt lacrima cum șiroiește,
Obrazul meu senin,
Și văd cum macii din gradină,
La mine se închin'.

O lacrimă de safir sacru,
Mă desparte de-o lume,
In care ingeri-și fac veacul,
Și lacrimile nu au nume.

Și lăcrimez un mac de foc,
Ce se inchină-n fața mea,
Nu pot să plec nicicum din loc,
I-am dăruit dragostea mea.

Safire lacrimi eu dăruiesc,
Să mi se dea iubire-n loc,
Dar nici iubire nu primesc,
Căci lacrimile sunt de foc.