M-am prins în horă
Sub lacrimi de meri,
Mustind nemurirea
Din fluturi și ieri.
De-atâta văpaie
Roșea pe la tâmple
Pământul sfârșit.
Încercând să ne-nvingă,
Cerul-burete,
În crengi s-a rănit.

Doar frigul, sub gene,
Topit în dansuri
Curgea alene
Pe-obraji, vestind
ÃŽnserare sub pene,
Răsărit albastru
Curgându-mi în vene
Din cei ce dansează
Și hora de piatră
Ce-a prins rădăcini
În toamna nemoartă.