prima dată a fost într-o dimineață
sirenele tăceau ascultând ploile
genunchii cerului erau acoperiți cu frunze de nuc
sub moartea lor gânduri reumatismale se-ncrucișau pe sub lobul urechii
poate doar tăcerea mă-ncolacea
dar era doar prima dată
ci nu un nou răsărit

o noua viață
și gândurile îmi fugeau furtuni de nisip
undeva deșertul căuta soarele
și sufletu-mi gheață topea pleoape
o lacrimă mă răsărea fir de pământ
eu doar strângeam la piept copilul

și vor mai veni
ca noi dimineți
rând pe rând

eu stiu:
- de câte ori pierdem inocența,murim.