Am primit drept canon
Să îmi depăn cărările
Ghem în jurul inimii…
Firesc am început cu cele dintre două poeme
Crezând că sunt cele mai scurte
Și iată-mă înfășurat cu ne-cuvinte
Bătătorit de mucegăite tăceri.

Mai apoi încercat-am să le adun
Pe cele încâlcite între două priviri
Neglijând poticnirea pleoapelor
Înmugurite devreme toamna
Odată cu cea dintâi brumă de suflet
Și brusc, am devenit prizonier
Într-un ciorchine-întuneric de lacrimă.

Aproape fără speranță
Am îndrăznit să mi le apropii
Pe cele dintre două iubiri
Înnodând stângăciile pașilor
Pe câte un șireag de iluzii,
Și iată-mă sugrumat de singurătate
Sub piatra aleilor neumblate din mine.