* * *

Așa precum e toamna, ce sadic s-a impus
Prin siluirea verii cu glasu-i de tutore
Făcându-și umbra-n ceară cu firavul păiuș,
Vor fi cele mai grele acele prime ore

Când se răcește ceaiul și-n ochii ți se încurcă
Modelul de pe masă cu-n colț de rai promis.
Soldați stau să perinde spre tâmpla care încă
Mai macină la digul ce ușa l-a prezis.

La fel vor fi și primii ani. Vor trece apoi
Când vor toci și masa ce coatele ne-a strâns
La ceai, ca să-l sorbim? Uita-voi de convoi
Și de strâmtoarea zilei, de orbul care a plâns?


Cristaluri verzi scăpate-n teluricul imens
Pe orbitele olive vor epata oglinzi
Căci cea mai grea ți-e viața până vei dai un sens
Luminii migdalate din ochii mari și blânzi.