Templul iubirii.

Un alai de Fat-Frumosi,cavaleri cu scut si zale,
Calrind pe cai focosi se zaresc in vale.
Vin cu gand sa cucereasca cetatea fermecata,
Ce tine intre ziduri iubirea lumii toata.

Se spune ca atunci cand soarele dispare
In ultima lui raza ce mangaie pamantul,
Poti vedea cetatea ce ia infatisare
De tanara femeie ce-si leapada vesmantul.

Un templu al iubirii fara de stapan,
Ce-asteapta cu rabdare dar plina de dorinta,
Pe-acel viteaz cu suflet bun,
Ce cu o floare si-un sarut avea-va biruinta.

Vin cavaleri increzatori,cu carele de aur,
La poarta ferecata pun al lor tezaur.
Dar diamantele si aurul ce-l poarta,
Nu pot deschide a iubirii poarta.

Lovesc in poarta cu putere
Si scrijelesc in ziduri semnul neputintei.
Pe caii inspumati calare,
Se mistuie incet in flacara dorintei.

Incercuiesc cetatea cu trupul scrijelit
Si cred c-au biruit.
Sant stapani pe zidul cel de piatra,
Dar nu vor putea intra nicicand pe poarta ferecata.

Dar vine-un Fat-Frumos in mana cu o floare,
Se-apropie de zidul scrijelit,
Saruta poarta,aseaza o petala pe rana care doare,
Si-n templul inchinat iubirii cu dragoste-i primit.

Templu-i o femeie,plina de mister,
De farmec si iubirein orisice ungher.
Femeia-i o cetate ce-asteapta cavalerul,
Sa vina-n fiecare zi cu un sarut si-o floare,sa-nlature misterul.

Dance I.