Ne compromitem când zâmbim aiurea
forțați de un gând și de un timp hoinar.
Punctul vulnerabil al spiritului
îl punem în oala unui taliban,
iar necumpătata și sensibila speranță
este boțită pe la colțuri de un fals zidar,

Treptele insomniei ce ne dau ocol,
le evităm dar ne închinăm mai des
la idoli care nu reprezintă chiar nimic.
Mergând mereu în acest sens haotic,
nu poți să spui în clipele de taină,
că ești doar un om laș, un jalnic pitic.

Neclasificat.