Rugăciune

Și iată, la poarta cetății, Te-așteaptă
Sărmanii, cu pâine, și sare –
Și daru-i râvnit de sărmani, și îi doare,
Că-i rupt de la gura lor, oarbă –

Dar poate o masă cu pești, și cu pâine,
Le-oi pune-n căușele mâinii –
Mânca-vor ologii, și orbii, bătrânii,
Sătui vor fi toți, până mâine –

Și poate căldură, și pensii, și leacuri,
Le-oi da, încă-o zi ce apune –
Și pilde de-o viață mai bună, le-oi spune,
Uita-vor de ei, ca de fleacuri –

Și iar vin Irozii, cu legea în cipuri,
Și-Þi spun: locul Tău nu-i aici –
Ce cauți în cetate, ce dai la calici?
Și nu Te închini la nimicuri?

Și iar ești zidit în biserici, în ziduri,
Și ești răstignit în altar,
Și mori, și învii, și te joacă la zar,
Târziu, ne cobori până-n riduri –

La muncă! Irozii ne spun. E târziu!
La muncă! Dar ființa ne-apune -
Ne-aducem aminte că-n moarte, ești viu,
Și încă-Þi mai cerem minuni în pustiu -
Atât să ne dai: rugăciune…