Sub țărmul ascuns al depărtării,
Sub coasta de zale a uitării,
Privesc firav la răpăiala nopții,
La râvna de plecare-a porții.

Excentrica melancolie știe,
Îndurătorul ceas ce o să vie,
Înflăcărarea stranie cuprinde
Și vraja raiului o pierde.

Sub ziduri cenușii de piatră,
Sub negura de poartă albă
Zâmbește infernul ingrat
Pe valuri mereu purtat.

Giuvaerul spicului de grâu,
Albastrul cerului târziu,
Poartă cu sine un singur nume:
UITARE-și poate așa-i mai bine.