Să plângi când viața ți-e-mpotrivă,
Să plângi când soarta e o urnă,
Când tot ce știi că este bine,
Se dovedește o minciună.

Vedeai ceva ce nu există,
Sperai ceva ce nu se poate,
Credeai intr-o speranță tristă,
Fără să ai macar dreptate.

Putinul adevăr pe care,
Te zbați orbit ca să-l pricepi,
Þi-aduce-n viață întrebare,
Fără de care nu-nțelegi...

Nu înțelegi că o durere,
Prea vastă și mult prea adâncă,
Te-aruncă-n brațele năpastei,
De unde nim' n-o să te-aducă.